Urmărește-ți podcasturile preferate, ascultă offline și în mașină cu CarPlay și Android Auto și continuă mereu de unde ai rămas. Încearcă gratuit.
Controlul, posesivitatea și gelozia sunt foarte des întâlnite în atât de multe relații, încât ajung să fie parte din normalitatea cotidiană.
Dacă nu există încredere, dacă trebuie să îți păzești relația și te transformi în gardianul celuilalt, nu vorbim despre iubire, ci despre altceva: frică, dependență, teamă de abandon, nevoie de control, egoism și nesiguranță.
Când îți petreci timpul verificându-i telefonul, urmărindu-i fiecare mișcare sau încercând să-i controlezi comportamentele, de fapt ce obții cu asta? În cel mai bun caz, îți creezi o falsă impresie de siguranță, o liniște temporară care nu rezolvă nimic și care dispare imediat ce reapare cea mai mică suspiciune.
Însă, în realitate, nu faci decât să îndepărtezi treptat persoana de lângă tine, deoarece cu cât mai mare este controlul, cu atât mai mult își va dori celălalt să fie liber. În plus, îți alimentezi propria nesiguranță. De fiecare dată când cauți „dovezi”, mesajul pe care ți-l transmiți singur/ă este: „Nu pot avea încredere, trebuie să verific mai mult.”
Oamenii nu sunt geloși și nu-și controlează partenerii „din iubire”, așa cum susțin, ci pentru că le este teamă că nu valorează destul, încât aceștia să rămână de bunăvoie. Însă nu se gândesc că, și dacă partenerul ar alege să plece, asta nu ar însemna automat că sunt ei lipsiți de valoare sau „defecți”. Relațiile se sfârșesc din multe alte motive, precum simplul fapt că cei doi își doresc lucruri diferite de la viață.
Chiar și atunci, când descoperă o infidelitate, pentru mulți oameni despărțirea nu este și nu a fost niciodată o opțiune, pentru că relația le aduce beneficii pe care nu sunt dispuși să le piardă. În consecință, rămân și aleg să „ierte”. Dar dacă acesta e cazul, de ce au mai avut nevoie să „descopere adevărul”?
În realitate, acești oameni nu iau în considerare la modul serios să pună punct relației, oricât de răniți sau trădați s-ar simți. Vor doar să folosească ceea ce au descoperit ca armă, pentru a obține anumite avantaje emoționale sau materiale. Astfel, vor mima iertarea, însă, în realitate, îl vor pedepsi și îl vor învinovăți constant pe celălalt.
Îl vor condiționa și mai tare: „Tu nu ai voie să mai faci nimic din ce-ți dorești, pentru că nu mai am încredere în tine”. De fapt, încredere nu a existat nici înainte, doar că acum constrângerile devin regula relației.
Vor readuce mereu în discuție acel episod, pentru a-l pune la punct pe celălalt și a-l face să se supună oricăror mofturi sau dorințe, indiferent de cât de egoiste sunt ele: „Tu trebuie să faci tot ce vreau eu, cum vreau eu, să accepți orice din partea mea, indiferent de cât de urât mă comport cu tine, pentru că m-ai făcut să sufăr și trebuie să-ți speli păcatele”.
În acest fel, relația se transformă într-un câmp de luptă în care ambii parteneri rămân captivi într-o suferință prelungită. Însă o relație menținută prin frică și constrângeri nu va aduce niciodată liniște sau împlinire.
Iubirea adevărată înseamnă libertate. Ea înseamnă și încredere - în tine și în faptul că, zi de zi, partenerul tău te va alege tot pe tine. Că alege să fie cu tine pentru că își dorește asta, nu pentru că îl presezi cu telefoane, mesaje, amenințări sau șantaj emoțional.
Poate că, în final, întrebarea cea mai importantă este: vrei o relație în care celălalt rămâne cu tine din frică, vinovăție, milă sau obligație sau una în care rămâne pentru că își dorește cu adevărat să fie lângă tine?
