Urmărește-ți podcasturile preferate, ascultă offline și în mașină cu CarPlay și Android Auto și continuă mereu de unde ai rămas. Încearcă gratuit.
De cele mai multe ori, dacă tu ești un om bun, empatic, înțelegător și onest, ai impresia că și ceilalți sunt la fel. Când cineva te minte sau te rănește, începi să-i cauți justificări și scuze. Când cineva îți arată clar cine este, te autoamăgești că „are potențial”, doar că nu a fost ajutat până acum să-l fructifice.
Proiectezi asupra celorlalți propriul mod de a fi. Dacă rănești pe cineva, nu poți dormi liniștit și crezi că nici celălalt nu poate. Dacă minți, te simți vinovat și crezi că și celălalt se simte la fel. Dacă îi greșești cuiva, îți pare rău și încerci să îndrepți lucrurile, presupunând automat că toată lumea face la fel.
Dar nu toată lumea funcționează ca tine. Unii oameni știu exact ce fac – știu când mint, când manipulează, când iau mai mult decât dau. Și nu au o problemă cu asta. Nu e vorba că nu își dau seama ce fac, nu e vorba de neînțelegeri sau de o comunicare defectuoasă, e vorba că așa ALEG ei să se comporte.
Iar tu, în loc să accepți realitatea așa cum este, te întrebi ce ai putea face diferit sau ce ai putea spune altfel, pentru ca celălalt să nu se mai comporte așa. Devii și mai înțelegător, și mai răbdător. Îi mai dai încă o șansă și încă una. Treci peste limitele tale și speri că bunătatea ta va fi răsplătită cu bunătate.
Dar nu toată lumea are busola ta morală. A accepta că există și oameni fără scrupule este un semn că ești o persoană realistă, nu un semn de răutate sau suspiciune față de toți. Vezi exact cum stau lucrurile, vezi adevărul și alegi să te protejezi. Și, în acest fel, alegi conștient ce oameni merită să facă parte din viața ta, fără să le mai cauți scuze și fără să te mai amăgești că se vor schimba.
