Un premier OCDE

Alegerea lui Luca Niculescu în calitate de premier desemnat are multă logică. Trebuie să plecăm de la pozițiile pe care partidele parlamentare le-au avut față de aderarea României la OCDE. Nu a existat nicio opoziție tranșantă a partidelor politice legată de intrarea în OCDE, ba chiar a apărut ideea de a face din accesul în OCDE un proiect de țară asemănător cu intrarea în NATO sau Uniunea Europeană.

Dacă OCDE poate fi un proiect de țară, de ce nu am avea un premier OCDE? Luca Niculescu a avut în ultimii ani misiunea publică de a coordona procesul de aderare la OCDE, un așa-numit club al țărilor dezvoltate.

De multe ori, dosarele OCDE au fost puse în umbră de reformele din PNRR. De înțeles într-un fel, pentru că jaloanele PNRR au avut mize mai mari și în plus au conținut și pachete substanțiale de fonduri sub formă de granturi sau de împrumuturi.

Nici dosarele OCDE nu sunt, însă, de neglijat. Pentru a avea o imagine a efortului pe care statul român a trebuit să îl facă să trecem în revistă dosarele pe care România le-a închis.

Așadar, capitolele pe care le presupune aderarea la OCDE sunt: comitetul pentru investiții și grupul de lucru privind conduita responsabilă în afaceri, grupul de lucru privind mita în tranzacțiile comerciale internaționale, comitetul pentru guvernanță corporativă, cel pentru piețe financiare, comitetul pentru pensii private și asigurări, comitetul pentru concurență, comitetul pentru afaceri fiscale, comitetul pentru politica de mediu, cel pentru substanțe chimice și biotehnologie, comitetul pentru guvernanță publică, comitetul înalților funcționari publici responsabili cu bugetul, comitetul pentru politica de reglementare, comitetul pentru politica de dezvoltare regională, cel pentru statistică, comitetul de analiză economică și a dezvoltării, cel pentru politici în domeniul educației, comitetul pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, comitetul pentru sănătate, comitetul pentru comerț, comitetul pentru agricultură, cel pentru pescuit, comitetul pentru politici științifice și tehnologice, comitetul pentru economie digitală, cel pentru politici privind consumatorii, comitetul pentru industria siderurgică și cel privind construcțiile navale.

Am ținut să enumăr toate dosarele care trebuie aprobate pentru aderarea la OCDE, pentru că România le-a depășit pe toate, cu excepția celui pentru comerț. Bineînțeles că toate aceste capitole nu au fost scrise de Luca Niculescu, dar întregul proces a fost coordonat de secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe. La fel de clar este că premierul desemnat a trebuit să lucreze timp de patru ani cu toți miniștrii din guvernele României tocmai pentru a pune la punct capitolele pe care trebuia să le susțină în fața unor comitete exigente.

Făcând această muncă de patru ani, Luca Niculescu știe mai bine decât mulți politicieni temele importante ale economiei și societății românești, știe foarte bine cum funcționează administrația românească și prin prisma coordonării aderării României la OCDE poate fi un viitor bun premier.

Luca Niculescu a demonstrat că poate funcționa eficient pe „orizontală”, adică trecând prin teme extrem de diverse, dar și extrem de importante, evident nu singur, ci lucrând în echipă cu demnitarii, cu șefii instituțiilor de stat și cu administrația.

Desigur, prioritățile viitorului guvern sunt chiar mai complicate decât dosarele OCDE, chiar dacă în multe cazuri există zone de interferențe. Reducerea deficitului bugetar trebuie continuată, România se împrumută la randamente mari, cu nivelul la care se finanțează statele aflate în categoria nerecomandat pentru investiții sau care au un nivel al datoriei publice de peste 100% din PIB. De asemenea, cheltuielile cu dobânzile cresc, reforma administrației locale trebuie făcută, iar legea de salarizare unitară este în așteptare. Luca Niculescu va căuta majoritatea parlamentară, iar România ar putea să aibă un premier OCDE.