Taxa pe avere – varianta Ungaria. Să nu se contamineze și România

Guvernul maghiar și-a anunțat intenția de introducere a unei taxe pe averile mari. Deocamdată, este doar o propunere pusă în dezbatere publică, dar care are șanse mari să fie aplicată începând chiar de anul viitor, indiferent aproape de reacțiile pe care proiectul le va stârni.

Premierul Peter Magyar a anunțat coordonatele principale gândite de guvern pentru noua taxă. Astfel, taxa se va aplica asupra patrimoniului persoanelor fizice și vor exista două praguri: primul la un miliard de forinți (adică aproximativ trei milioane de dolari), al doilea la 100 miliarde de forinți, aproximativ 308 milioane de dolari. Taxa care ar trebui să fie aplicată de la 1 ianuarie 2027 va fi 1% pentru partea din avere care depășește un miliard și de 1,5% pentru sumele care depășesc 100 miliarde de forinți.

Până în acest punct lucrurile sunt destul de clare. Semnele de întrebare apar abia de acum încolo. Ele pleacă de la modul în care se calculează averea sau patrimoniul personal. Guvernul maghiar a anunțat că vor fi incluse în patrimoniul personal toate formele de active, cele imobiliare, investițiile și participațiile la companii din Ungaria sau din afara țării. În același timp, împrumuturile vor fi deductibile din baza de impozitare. Este o prevedere logică din punct de vedere economic, dar care poate deschide multe portițe de evitare a taxei.

Dacă s-ar gândi cineva sau vreun partid politic să introducă și în România modelul maghiar ar fi mari dificultăți pentru a identifica toate sursele de avere, din țară sau din exterior. Este posibil ca autoritățile de la Budapesta să fie mai bine echipate în încercarea de a contabiliza banii sau acțiunile la companii pe care le au cetățenii maghiari în țară sau peste granițe.

Dar aici apare o mare vulnerabilitate pentru cei care au gândit taxa pe averile mari și anume ce se întâmplă cu cei care își vor ascunde o parte a averii în companii nelistate pe piețe organizate. Va fi o muncă dificilă și complicată pentru a evalua compania și implicit patrimoniul pe care îl are persoana fizică acționară. Deci, o primă portiță prin care o parte din avere va putea fi ferită de taxare este prin intermediul unor companii.

A doua cale, mai complicată, este folosirea împrumuturilor pentru a reduce patrimoniul care va fi taxat. Este simplu să contractezi un credit mai util sau mai forțat tocmai pentru a se înregistra cu minus în patrimoniul personal. Companiile ar putea ajunge, atunci când este cazul, chiar să aibă un activ negativ pentru a salva o parte din banii care ar trebui plătiți în contul taxei pe avere.

Desigur, toate aceste probleme privesc guvernul maghiar care va trebui să găsească metodele pentru a descoperi eventualele portițe prin care contribuabilii încearcă își optimizeze fiscal plățile către bugetul de stat.

Morala pentru România și pentru unii politicieni tentați să introducă și aici o taxă pe marile averi este să gândească de două ori înainte de a lua o decizie.

Taxa pe avere și impozitarea progresivă sunt două teme pe care politicienii de stânga le iubesc și abia așteaptă să le introducă în legislația fiscală. Dar, este posibil ca efectul să fie invers față de cel așteptat. Adică, taxa pe avere să fie evitată cu destulă eficiență astfel că administrarea taxei să fie mai scumpă decât rezultatele obținute. De exemplu, guvernul maghiar nu a prezentat niciun calcul referitor la impactul estimat al creșterii veniturilor bugetare ca urmare a introducerii taxei.

De asemenea, impozitul progresiv ascunde multe capcane care se pot întoarce asupra inițiatorilor atât în ceea ce privește nemulțumirea angajaților, cât și cu privire la impactul bugetar. De aceea, oricât de atrăgătoare ar putea părea pentru unii introducerea unei taxe pe averile mari, efectele pot fi contrare.