Un celebru economist francez, soluții pentru scăderea datoriei publice. România se poate inspira

Un important economist francez avertizează asupra nivelului datoriei publice și propune câteva soluții pentru reducerea ei. Posibilele soluții ar fi însă inconfortabile pentru politicieni. Preocupările pentru reducerea datoriei publice ar trebui să fie și în atenția politicienilor români.

Ar fi trebuit să scriu despre datele bugetare pe primele opt luni ale anului cu o reducere în continuare a deficitului. Sau despre cât de greu se împrumută statul român și cât de rapid au avut acces la credite o bancă românească și o primărie de municipiu.

Am preferat însă să revin la tema datoriei publice, pentru că economistul și gânditorul Jacques Attali a publicat la sfârșitul săptămânii trecute o analiză pe tema reducerii datoriei publice. Chiar dacă diferența dintre nivelul datoriei publice a Franței și cea a României este extrem de mare (117% față de peste 60% din PIB), există asemănări evidente în ceea ce privește căutarea soluțiilor pentru reducerea datoriei suverane.

Astfel, Jacques Attali pleacă de la constatarea că în Franța nimeni nu măsoară cu adevărat necesitatea reducerii datoriei publice și dificultatea acestui proces. Cert este că dacă nu se face nimic, datoria publică va deveni nesustenabilă. Sunt două cauze care vor conduce la această situație, pe de o parte, deficitul va crește alimentat de creșterea cheltuielilor publice, în special, în perioade cu un avans economic redus, pe de altă parte, costurile aferente datoriei vor urca pe măsură ce împrumuturile cu dobâzi reduse se vor refinanța la dobânzi mai mari.

Attali spune că dacă creditorii Franței își vor pierde încrederea că poate rambursa datoriile vor opri finanțările, iar statul nu va mai putea plăti salariile, pensiile sau prestațiile sociale.

De aceea, reducerea datoriei este o condiție de supraviețuire. Nivelul actual al ratelor dobânzilor nu oferă o perspectivă de reducere a costului îndatorării și nici nu poate exista o așteptare privind creșterea veniturilor bugetare care sunt deja printre cele mai ridicate din statele OCDE. În România, în schimb, se discută de două decenii despre reducerea gap-ului de TVA și scăderea economiei gri, dar nu se întâmplă nimic. Pentru Franța, soluția este reducerea cheltuielilor bugetare.

Attali a calculat că pentru ca Franța să poată reduce datoria publică în 10 ani la 100% din PIB ar fi nevoie ca în primii patru ani să facă o scădere a cheltuielilor bugetare cu 5,5% din PIB urmând ca timp de șase ani să fie o perioadă de „înghețare” a cheltuielilor. Ar fi complicat, pentru că, după anii 70, niciun guvern francez nu a reușit performanța de a păstra cheltuielile publice la același nivel. Efortul este considerabil, iar rezultatele se pot vedea în câțiva ani.

Măsurile propuse sunt, însă, nepopulare. Este vorba despre două decizii simultane: prelungirea cu doi ani a perioadei de muncă, deci o amânare a ieșirii la pensie, și, în același timp o creștere a pensiilor mai mică decât inflația. Totodată, cheltuielile bugetare ar trebui „înghețate” pe o perioadă de cinci ani, implicit cheltuielile salariale din sectorul public și din agențiile de stat ar trebui să fie păstrate la nivelul actual. Dat fiind că efortul economic și politic ar trebui să se întindă pe o perioadă de 10 ani, Attali crede că este necesară o lege specială care să impună ca un deceniu să nu fie majorat volumul cheltuielilor publice. De asemenea, este posibil să fie nevoie de vânzări ale participațiilor deținute de stat la companiile listate.

Un exemplu există și anume Belgia care a coborât datoria publică de la 134% din PIB, în anul 1993, la 84% în anul 2007. După aceea, însă, au urmat ani în care datoria a crescut din nou. Ieșirea din zona euro nu este o soluție, dimpotrivă chiar, Franța ar cădea în gol, fără parașută.

De ce s-a ajuns aici? Pentru că, scrie Attali, atât cei care guvernează, cât și cei care sunt guvernați au lăsat, cel puțin în ultimul deceniu, lucrurile să meargă de la sine. Unii din demagogie, alții din lipsă de curaj, dar cert este că au fost puține voci care au cerut reducerea cheltuielilor publice. Din păcate, niciun candidat la alegerile prezidențiale de anul viitor nu vorbește despre reducerea cheltuielilor publice. Iar în tot acest timp creditorii stau cu ochii pe datoria publică franceză. Este un exemplu din care și România poate învăța.