Narcisistul ascuns – ce caracteristici îl trădează?

Narcisistul ascuns nu se laudă, nu caută atenție și nu pare arogant. Tocmai de aceea este cel mai greu de identificat și poate deveni deosebit de dăunător în relații. Manipulează prin victimizare, tăcere și culpabilizare subtilă. Descoperă ce caracteristici îl dau de gol.Dr. Ursula Sandner


Narcisismul se poate manifesta în diferite feluri, unele dintre ele fiind mai subtile decât altele. O astfel de formă de manifestare este narcisismul de tip ascuns.
Narcisiștii ascunși au aceeași nevoie de a fi admirați și validați precum narcisiștii grandioși, însă manifestă această nevoie într-o manieră mai puțin evidentă. Pot părea umili, modești, serviabili, timizi, introvertiți, însă, dincolo de aceste aspecte, și ei au aceeași nevoie de atenție și control pe care ceilalți narcisiști o au și caută să fie mereu cu un pas înaintea celorlalți, să iasă în câștig. Pentru aceasta vor folosi manipularea și șantajul emoțional și se vor victimiza frecvent.
Mult timp narcisiștii ascunși pot fi percepuți de cei din jur nu ca narcisiști, ci ca persoane care suferă de anxietate sau depresie, care au o stimă de sine scăzută sau care trec printr-o perioadă dificilă de viață. Victimizarea și nemulțumirea continue, stările emoționale negative, aparenta neajutorare îi determină pe cei din jur să încerce să-i salveze.
Narcisiștii ascunși pot să împărtășească poveștile lor de viață dificile, să vorbească despre copilăria nefericită sau abuzivă, despre rănile lor emoționale foarte, foarte devreme într-o relație. Celălalt va simți empatie, poate chiar milă, îi va părea rău și va încerca să-l ajute pe narcisist, însă cu timpul se va simți din ce în ce mai secătuit de resurse și energie, deoarece orice va face, nu va fi suficient și nici nu îl va putea salva sau schimba pe acesta. Va începe să-i găsească scuze și justificări pentru comportamentele sale toxice, deoarece nu dorește să se confrunte cu vinovăția pe care ar simți-o dacă ar pleca din acea relație – narcisiștii ascunși folosesc foarte mult șantajul emoțional pentru a obține ceea ce-și doresc, iar sentimentele de vinovăție sunt o urmare a șantajelor emoționale repetate și a manipulării.
Care sunt cauzele?
- trauma de atașament (este preverbală) – stresul cronic pe care copilul îl resimte în cazuri de neglijare, maltratare, abuzuri repetate;
- experiențe traumatice timpurii;
- o anumită vulnerabilitate biologică plus un mediu familial care a invalidat trăirile și experiențele copilului. Nevoia de a fi „văzut” și „auzit” de către părinți  nu este împlinită. Părinții sunt distanți, absenți, ignoră copilul, îl umilesc;
- emoțiile copilului nu sunt oglindite într-un mod constant, iar copilul va avea dificultăți în a-și recunoaște, înțelege, autoregla și asuma responsabilitatea pentru emoțiile sale. Va căuta în exterior validarea de care are nevoie;
- unul dintre părinți sau amândoi părinții sunt narcisici;
- încurajarea de către familie / societate a unor comportamente narcisiste și răsfățul exagerat – nu i se refuză nimic, i se spune că este mai bun decât alții (este de dorit să fie lăudat și încurajat copilul, însă fără a fi mereu comparat cu alții), este tratat preferențial.
Care sunt caracteristicile narcisiștilor ascunși?
- lipsa empatiei sau un nivel scăzut de empatie – identifică / înțelege din punct de vedere intelectual starea celuilalt, are o imagine de ansamblu asupra a ceea ce gândește și simte, ca și cum ar încerca să pună cap la cap piesele unui puzzle, însă nu prezintă sensibilitate față de sentimentele lui/ei pentru a răspunde în mod adecvat. Prin empatie ne sincronizăm cu experiența interioară a celuilalt și putem avea emoții similare, însă nu ne lăsăm copleșiți de ele fără să ne dăm seama cum am ajuns să ne simțim altfel, cum se întâmplă în cazul contagiunii emoționale. Narcisiștilor nu le pasă de sentimentele altora, ci doar de ceea ce alții pot să facă pentru ei.
Deși narcisiștii ascunși sunt dispuși să-i ajute pe alții și, de multe ori, chiar par foarte altruiști și empatici, fac acestea pentru a câștiga aprecierea și aprobarea celorlalți. Dacă nu le sunt recunoscute meritele, dacă nu sunt lăudați, vor începe să se plângă de faptul că alții profită de pe urma lor și că nu le apreciază sacrificiile;
- sunt extrem de invidioși – narcisistul se simte nesigur pe el, tocmai de aceea are nevoie de a-și crea și a crede în această imagine falsă despre sine în care el este cel mai minunat dintre toți, este superior altora, chiar dacă lumea nu-i recunoaște minunăția, pentru că îl invidiază. De fapt, este invers. El îi invidiază pe alții și se focalizează pe ce au aceștia și nu are el. De exemplu, dacă are o casă cu două camere, îl va invidia pe cel care are o casă cu trei camere. Dacă are un palat cu trei etaje, îl va invidia pe cel care are un palat cu patru etaje. Se compară mereu cu alții referitor la bunurile materiale, la relații, la felul în care arată, la cât de fericit este și este veșnic nemulțumit, oricât de multe ar avea și oricât de bine i-ar merge.
De asemenea, au tendința de a ține ranchiună dacă simt că nu sunt tratați conform așteptărilor, dacă altcineva este lăudat sau primește ceva ce narcisistul consideră că i se cuvine sau ceva ce își dorește (de exemplu, un coleg este promovat, pe merit, în locul lui), dacă altcineva le greșește. Chiar dacă pe moment pot să nu spună nimic, așteaptă ocazia perfectă pentru a se răzbuna;
- după cum spuneam mai sus, narcisistul ascuns este neîncrezător și se îndoiește de sine și, de multe ori, îi lasă pe alții să aleagă în locul lui spunând că nu știe ce-și dorește, deși poate fi vorba doar despre anumite temeri: teama de a nu greși, de a nu se face de rușine, teama de consecințele propriilor alegeri (nu își asumă responsabilitatea), dorința de a rămâne sub protecția cuiva, precum un copil neajutorat;
- par fără direcție în viață – de multe ori, narcisiștii ascunși inițiază proiecte și fac schimbări profesionale sau personale pentru că intră, în mintea lor, în competiție cu alții pe care îi invidiază și