De ce vindecarea întârzie? Nu te poți simți în siguranță acolo unde ai fost rănit și adevărul tău este negat, iar corpul tău rămâne blocat într-o stare de alertă
Urmărește-ți podcasturile preferate, ascultă offline și în mașină cu CarPlay și Android Auto și continuă mereu de unde ai rămas. Încearcă gratuit.
Unul dintre motivele (adesea trecut cu vederea) pentru care sistemul tău nervos nu se poate vindeca pe deplin este faptul că rămâi în același loc unde ai fost rănit – alegi să menții contactul constant cu cei din familia ta, chiar dacă ei continuă să nege realitatea a ceea ce s-a întâmplat și, mai mult decât atât, se comportă la fel de toxic și acum.
Poți petrece ani întregi explorându-ți trecutul, conștientizând diferite aspecte și exersând tehnici de autoreglare emoțională. Însă, dacă rămâi în același mediu, alături de oameni care te invalidează, care „rescriu” realitatea așa cum le convine lor sau care îți spun că exagerezi, sistemul tău nervos va rămâne permanent în alertă.
Iar asta nu se întâmplă pentru că ești tu „prea sensibil” sau pentru că „te încăpățânezi” să nu lași trecutul în urmă, ci pentru că siguranța nu înseamnă doar absența conflictelor, ci și a recunoaște și a trăi în adevăr.
Atunci, când acest adevăr este negat, corpul tău primește semnale contradictorii – deși la nivel conștient îți dorești apropierea de cei din familia ta, sistemul tău nervos recunoaște același pericol pe care l-a simțit și înainte.
De aceea, vizitele, apelurile sau chiar mesajele din partea familiei pot declanșa tensiune fizică, închidere emoțională sau anxietate, chiar și după ani de lucru cu sinele.
Să încerci să te vindeci în același mediu în care ai fost rănit este ca și cum ai încerca să reconstruiești o casă în timp ce cineva îți scoate, zi de zi, chiar cărămizile de la bază. Sistemul tău nervos nu are niciodată stabilitatea necesară pentru a se repara cu adevărat.
Pentru aceasta, ai nevoie să trăiești, zi de zi, într-un mediu în care te simți în siguranță, în care ești respectat și în care și adevărul îți este respectat, fără să fii nevoit mereu să te justifici, să te aperi sau să le explici celorlalți perspectiva ta.
Uneori asta poate însemna limitarea contactului, stabilirea de limite clare sau alegerea acelor relații în care ești crezut și luat în considerare din prima clipă.
Păstrând distanța și alegând să îți construiești suficient de multe experiențe în care te simți în siguranță și validat, sistemul tău nervos începe să învețe că nu mai ești în pericol, că ce a fost rău, a trecut.
Vindecarea nu înseamnă doar „să treci peste și să îți vezi de viață în continuare”, ci înseamnă și să alegi acele medii în care corpul tău poate, în sfârșit, să se odihnească.
