Cum îți dai seama că ești manipulat într-o relație?

Manipularea psihologică presupune influențarea gândirii, emoțiilor și comportamentului cuiva prin anumite metode ascunse și chiar abuzive cu scopul de a servi intereselor manipulatorului.

Desigur că, trăind în interdependență, cu toții suntem supuși influențelor celorlalți, însă în acest articol nu voi discuta despre influențarea reciprocă pozitivă ca parte componentă a oricărei relații constructive, ci despre o anumită formă de manipulare în care realitatea persoanei devine atât de distorsionată, încât începe să își pună la îndoială amintirile, percepțiile, judecata și chiar propria sănătate mentală. Denumirea originală cunoscută în limba engleză este „gaslighting” și este inspirată dintr-un film „Gaslight” din 1944 în care un soț își manipulează soția pentru a o face să creadă că și-a pierdut mințile.

Manipulatorul îi induce victimei în mod sistematic un sentiment de confuzie și anxietate, încercând să o determine să nu mai poată funcționa independent, să își piardă echilibrul psihic și emoțional, precum și încrederea în sine, cu scopul de a dobândi control și putere deplină asupra acesteia.

Această formă extremă de manipulare este poate mai des întâlnită decât ne-am fi așteptat, mai ales în cadrul relațiilor de cuplu. AEste, de fapt, un abuz psihologic și emoțional. De ce ar face cineva așa ceva? Întrebarea este retorică, bineînțeles. Așa cum există relații frumoase și armonioase, dar și oameni conștienți de sine care caută în permanență să evolueze și să își depășească punctele slabe, tot așa există relații toxice și disfuncționale și oameni care înțeleg prin relaționare impunerea dominației asupra celuilalt prin orice mijloace posibile cu scopul de a le servi intereselor egoiste.

Un astfel de exemplu este acela când ea se dedică numai familiei și copiilor, însă la un moment dat decide că vrea să își urmeze un vis mai vechi. Să își continue studiile și să înceapă o carieră. El, la aflarea acestei vești, se enervează și îi reproșează că este o soție și o mamă denaturată. Că își abandonează familia, că este o egoistă și că oricum el le oferă  tot ce au nevoie. Într-o discuție ulterioară, când ea încearcă să clarifice lucrurile și îi spune că nu se simte susținută, ci, dimpotrivă, el îi desconsideră trăirile și îi spune pe un ton împăciuitor că exagerează, că el tot timpul a susținut-o, că i-a oferit tot ce a avut nevoie, însă că se gândește la binele ei, la faptul că va fi tot timpul obosită și că nu va mai avea timp de ce este cu adevărat important pentru ea, plus că în societatea actuală sunt atâția oameni care se ocupă cu ce ar vrea ea să se ocupe și s-ar supune la multe riscuri inutile care i-ar prejudicia sănătatea.

Vorbim, așadar, despre o manipulare prin care el încearcă să o facă pe ea să se îndoiască de propriile alegeri și dorințe cu scopul de a nu pierde avantajele situației prezente.

Cum îți dai seama că ești manipulat?

Această formă de manipulare începe cu anumite jocuri psihologice prin care abuzatorul te induce în eroare, scopul fiind acela de a te determina să nu mai ai încredere în capacitatea ta de a percepe realitatea așa cum este. Te simți deseori confuz și începi să te îndoiești de adevărul pe care îl cunoști – tu știi că lucrurile s-au întâmplat într-un fel anume, însă cel care încearcă să te manipuleze vine și îți spune că „ți se pare”, „nu a fost așa”, „exagerezi”.

De fapt încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea sa, în așa fel, încât tu să pari cel irațional sau „nebun”. Când este confruntat, adoptă deseori o atitudine falsă de bunăvoință, vrea să pară rațional și asertiv pentru a-ți transmite ideea că este în control, stăpân pe situație, că el este cel care are dreptate și tu cel care greșește. Vrea să îți arate că îi pasă și, tocmai pentru că îți vrea binele, încearcă să te aducă „pe calea cea bună”. Ceea ce face, de fapt, este că îți desconsideră sentimentele și se joacă cu punctele tale slabe.

Atunci, când tu știi că ai dreptate, însă cealaltă persoană începe și-ți spune de fiecare dată că „nu este așa”, „nu am spus asta”, „nu știu despre ce vorbești”, „te înșeli”, „îți imaginezi”, când te acuză că ești prea sensibil sau emoțional, că faci din țânțar armăsar, că te enervezi și te superi fără motiv, începi să te îndoiești și mai mult de tine. Chiar începi să crezi că ești prea sensibil, că nu ești îndreptățit să simți ceea ce simți.

Scopul este ca tu să îți pierzi încrederea în tine, să gândești că ești cel care greșește, pentru a nu mai avea curajul să te împotrivești abuzurilor și, mai mult decât atât, să nu le mai percepi drept abuzuri. Să ajungi să ai încredere în el și în ceea ce spune și să te îndoiești de tine și ceea ce gândești tu. Poate chiar ți-a indus ideea că el are întotdeauna dreptate ori că știe mai bine și că ceilalți greșesc, tocmai pentru a fi acea persoana la care să te întorci atunci când ai nevoie de confirmări, când ai îndoieli. Astfel, să devii ușor de controlat și redus la tăcere.

Cu timpul ajungi să te simți din ce în ce mai nesigur și temător, că ceva este greșit cu tine și îți este din ce în ce mai frică să spui ce gândești sau să îți exprimi emoțiile. Simți că nu mai știi cine ești, ca și cum ți-ai pierde identitatea. Nu mai poți să ai încredere în judecata ta. Începi să crezi ceea ce ți se spune că ar fi bine să crezi și să te comporți cum ți se spune că ar fi bine să te comporți. Te simți mai slab și mai puțin încrezător decât erai în trecut și îți e greu să iei decizii, fie ele și minore.

Astfel, cauți mereu aprobarea celuilalt și trăiești mereu cu teama de a nu greși din nou. Pentru că ți s-a reproșat de prea multe ori că greșești, că nu faci lucrurile cum trebuie, că nu ai dreptate. Ajungi să îți ceri scuze pentru aproape orice – pentru a evita un alt conflict, pentru a evita reproșurile, pentru că te simți vinovat.

Ești măcinat de incertitudini pentru că, deși simți că ceva este în neregulă, nu poți să îți dai seama ce. Te gândești că tu ai o problemă. Începi și analizezi din nou fa