Secretele campionilor de la tenis de masă, dincolo de masa de joc

Superstiții, familie și ritualuri numai de ei știute! Tinerii campioni din tenisul de masă din România au dezvăluit ce fac înaintea meciurilor și cine îi ajută să treacă peste momentele grele. Bianca Mei-Roșu nu renunță complet la talismane, Robert Istrate joacă cel mai bine când îi are pe mama și pe tata în tribună, iar Darius Movileanu își găsește puterea în credință.

În lumea sportului, performanța nu depinde doar de antrenamente și talent, ci, uneori, și de superstiții. Mulți sportivi respectă ritualuri înaintea competițiilor, deoarece acestea le oferă încredere și liniște. Unii poartă mereu aceeași pereche de șosete, alții ascultă aceeași melodie sau intră pe teren cu același picior. De exemplu, unii își fac semnul crucii înainte de meci, în timp ce alții urmează o rutină strictă de încălzire. Chiar dacă aceste obiceiuri nu garantează victoria, ele îi ajută pe sportivi să se concentreze și să-și controleze emoțiile. Pentru mulți campioni, ritualul devine astfel o parte importantă a succesului.

În spatele fiecărui campion român de la tenis de masă există câte un mic secret. Pentru cea care a obținut recent medalia de aur în proba de simplu feminin, la Campionatele Europene de tenis de masă U21, și argintul la dublu feminin, Bianca Mei-Roșu, brățările i-au purtat mult timp noroc.

„Am eliminat câteva pentru că a apărut un nou dispozitiv pe mână, un ceas destul de important, dar tot sunt cu gândul la ele și, de data asta, cred că o să conteze mai mult jocul. Da, e o cruciuliță, dar, cum am zis, contează mai mult pregătirea înaintea meciurilor și nu doar superstițiile” – Bianca Mei-Roșu, jucătoare.

Nici semnătura pe care o dă fanilor nu are în spate vreo strategie. E aceeași de când era copil.

„Nu, este prima semnătură pe care am dat-o când eram mică, la buletin sau pașaport, habar n-am de unde, și a rămas aceasta” – Bianca Mei-Roșu, jucătoare.

Pentru Robert Istrate, vicecampion european la tenis de masă anul acesta, în proba de dublu mixt Under-19, alături de Bianca Mei-Roșu, formula lui câștigătoare este simplă: mama și tata, împreună, în tribună.

„Când sunt și tata și mama în tribună, joc cel mai bine” – Robert Istrate, jucător.

După meciuri, familia se transformă într-un adevărat staff tehnic.

„Fix după meci, atunci nu vorbesc cu nimeni, mai ales dacă meciul nu a fost exact cum mă așteptam sau cum îmi doream. Dar nu pot spune că mă cicălește nimeni. Facem o analiză, să zic așa, și cu frate-miu, și cu tata, și cu mama” – Robert Istrate, jucător.

Iulian Chiriță, campion european la dublu mixt, alături de partenera sa galeză, Anna Hursey, se relaxează departe de sală într-un rol cu totul diferit: jucându-se cu nepoțica sa, nimeni alta decât fiica multiplei campioane la gimnastică Larisa Iordache. Când poate, e unchi cu „normă întreagă”.

„Cum mă descurc ca unchi? Foarte bine, acum a început să crească și e un pic mai ușor, dar trebuie să am grijă de ea pentru că, dacă o las un pic, fuge și nu e prea bine. Dar mă bucură și mă liniștește de fiecare dată când mă întâlnesc cu ea și îmi dă o stare foarte bună” – Iulian Chiriță, jucător.

Deocamdată, gimnastica rămâne însă un teren necunoscut pentru el, dar nu se știe de ce va fi în stare atunci când nepoțica îl va lua să se joace pe aparate.

„Cam greu, n-am încercat încă, dar când o să crească și o să mă cheme, cu siguranță o să mă duc și o să merg” – Iulian Chiriță, jucător.

Un alt jucător de mare valoare, Darius Movileanu, are idoli într-un alt sport. Se uită la tenis și îi studiază pe primii doi jucători din lume, Sinner și Alcaraz.

„În momentul de față îmi place foarte mult de Sinner, îmi pare că este foarte puternic mental și, în același timp, și fizic. De asemenea, Alcaraz îmi place foarte mult. Îi respect pe toți, dar aceștia sunt cei doi favoriții mei” – Darius Movileanu, jucător.

Pe Darius îl interesează, mai ales, psihicul marilor campioni, nu neapărat talentul lor ca jucători.

„Da, cu siguranță, poate nu pe partea tehnică, dar pe partea de psihic consider că sunt multe lucruri de învățat” – Darius Movileanu, jucător.

Pentru Movileanu însă, cea mai importantă sursă de putere nu vine din sport. El provine dintr-o familie de preot și are un gând pe care și-l repetă înaintea fiecărui meci.

„Da, cu siguranță, niciodată nu sunt singur. Și îmi repet chestia asta înainte de toate meciurile și de toate competițiile, indiferent de care va fi rezultatul” – Darius Movileanu, jucător.