”Avem o țară. Cum procedăm?”

Acest titlu de rubrică din revista Academia Cațavencu a anilor 1990 pare mai actual ca oricând.

Votul de ieri din Parlament a arătat că se profilează o apropiere între Partidul Social Democrat, declarat de centru-stânga și pro-european, și extrema dreaptă - un bloc naționalist și eurosceptic cu șanse mari de a strânge o majoritate parlamentară, în actuala configurație.

De partea cealaltă, Siegfried Mureșan pare să fi folosit nominalizarea ca pe o șansă de a se profila în politica internă ca principal exponent al partidei pro-europene. Mesajul a fost tranșant și în egală măsură sinucigaș: susțineți sau nu o Românie pe deplin conectată la Europa?

Rezultatul s-a văzut.

Citeste si Siegfried Mureşan, după respingerea Guvernului său: Partidele care au declanşat criza politică au votat astăzi pentru prelungirea crizei politice

Logica politică ne spune că după nominalizarea lui Siegfried Mureșan ar trebui să urmeze, în oglindă, cea a președintelui PSD, Sorin Grindeanu. Riscul pentru președinte este de a-și vedea spulberată o linie roșie pe care el însuși a trasat-o: fără AUR în formula majoritară.

Președintele ar putea reveni la soluția tehnocratului, cu care a mai cochetat. Dar nimic nu s-a schimbat în abordările partidelor de la precedenta încercare nereușită, cu Eugen Tomac. Șansele sunt și acum la fel de reduse, aproape de zero.

Societatea rămâne la fel de polarizată precum în preajma alegerilor din 2025.

Președintele a eșuat în eforturile sale, mărturisite de peste un an de zile, de a câștiga măcar o parte din tabăra suveranistă de partea democrației.

Citeste si Trei scenarii după eșecul lui Siegfried Mureșan. Cheia, în mâna lui Nicușor Dan (Cotidianul)

Dimpotrivă, gradul de radicalizare pare chiar să fi crescut, mai ales după reținerea și arestarea lui Călin Georgescu. Acum două săptămâni, violența a coborât de pe rețelele sociale în stradă și următoarele săptămâni și luni nu se anunță deloc mai liniștite.

Dar indiferent de cum se va configura viitoarea majoritate, situația României nu se schimbă și partenerii ei nici atât.

Premierul, că va fi tehnocrat sau pesedist susținut de AUR, tot va trebui să obțină undă verde pentru programele sale de la Comisia Europeană.

Eventual – dacă nu, sigur - cu George Simion de mână în biroul Ursulei von der Leyen. Pentru că e parte a majorității și trebuie să dea asigurări că se aliniază. Altă șansă nu există, alți bani nu sunt.

Finanțarea din fonduri europene rămâne vitală. Fără ea, bugetul sucombă.

Orice abatere de la statul de drept și normele democratice va genera o reacție imediată. Mecanismele de blocare a banilor europeni există și au fost folosite în cazul Ungariei lui Orban. Vor fi folosite și în cazul României, fără întârziere.

Fantasmagorii vânturate de extrema dreaptă, cu naționalizarea întreprinderilor, redeschiderea minelor sau întoarcerea la economia de troc sunt bune pe rețelele sociale. Nu și la guvernare. Și asta o știe și George Simion, cu toată retorica sa.

Așa că, întrebarea care stă în fața președintelui și a noastră, a tuturor, este aceasta: ”Avem o țară. Cum procedăm?”

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România