Vârstele banilor

Ieri, asociația CFA România și BCR, prin programul „Școala de bani”, au publicat un studiu realizat de Reveal Marketing Research intitulat inspirat „Vârstele banilor”. Cercetarea nu prezintă o istorie a monedelor, ci își propune să analizeze relația românilor cu banii. De la început, sondajul de opinie arată că banii sunt percepuți diferit în funcție de vârstă, de experiența de viață și de contextul economic.

Studiul face parte dintr-un proiect mai amplu al CFA România intitulat „generația I”, adică generația independentă financiar care a inclus și analize referitoare la sistemele de pensii (de stat și privat) și la nivelul de economisire.

„Vârstele banilor” prezintă felul în care românii se raportează față de bani și cum este văzută independența financiară. Cum evoluează percepția asupra banilor în funcție de vârstă? Studiul oferă o serie de răspunsuri. Astfel, pentru generația X, cu vârste cuprinse între 45 și 60 de ani, banii înseamnă în special siguranță și responsabilitate față de familie. Pentru Millenials, între 30 și 45 de ani, banii reprezintă un mijloc prin care își permit să aibă acces la lucrurile pe care și le doresc. Generația Z, între 16 și 29 de ani, asociază banii cu independența, libertatea de a alege și cu un instrument pentru a-și construi viitorul.

Organizatorii m-au invitat ieri să fac parte dintr-un panel al dezbaterii care a avut loc cu ocazia prezentării studiului. Am explicat că aveam 20 de ani înainte de anul 1989. Dacă astăzi generația Z, 16-29 de ani, crede pe bună dreptate că banii oferă independență și libertate, atunci în societatea socialistă banii nu ofereau nimic în afară de traiul de zi cu zi. Înainte de anul 1989, pentru românii de rând nu exista practic nicio variantă de investiții. Casele nu se vindeau, ci se închiriau de la întreprinderi de stat, terenurile nu se puteau cumpăra pentru că erau ale statului sau ale cooperativelor agricole, depozitul bancar era doar la CEC și economisirea se făcea sub mesajul mobilizator: „azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui”, deținerea de valută te putea duce la închisoare, iar bursa românească nu exista, pentru că fusese desființată o dată cu venirea comuniștilor la putere.

Singurele „investiții” ale românilor, care de fapt erau cheltuieli, însemnau cumpărarea unei mașini Dacia, a unui televizor color sau eventual a unui aparat video. Cu câțiva ani înainte de căderea regimului Ceaușescu, cele mai bune „investiții” erau cumpărarea unui porc pe care îl creșteau și îl sacrificau rudele din provincie și a unei damigene de vin. Un regim care interzicea libertatea și independența nu avea cum să ofere cetățenilor posibilități pentru investiții.

Astăzi, îngrijorător de mulți tineri suferă de nostalgii comuniste și, cu ignoranță, visează la o societate lipsită de libertate și de independență de mișcare și decizie crezând în același timp că banii le pot da aceste valori. Într-adevăr, banii aduc libertate și independență, dar doar într-o societate deschisă și democratică.

Sondajul comandat de CFA România și „Școala de bani” arată și cum văd românii independența financiară. Bineînțeles, în funcție de vârstă. Așadar, independența financiară înseamnă stabilitate și autonomie, nu neapărat acumularea unei averi. 42% leagă independența financiară de obținerea de venituri proprii, 38% o asociază cu absența datoriilor, iar 33% consideră că o locuință proprie oferă independența financiară.

Pe vârste, generația X (45-60 de ani) pune accent pe lipsa datoriilor, iar generația Z (16-29 de ani) înțelege prin independență financiară să nu depindă de familie sau de partenerul de viață.

Când cred românii că au devenit maturi din punct de vedere economic? Cei mai mulți, atunci când au încasat primul salariu (ceea ce este o iluzie), apoi când a apărut primul copil (legătura fiind firavă cu maturizarea financiară) și, mai aproape de țintă, respectiv, când și-au cumpărat prima locuință. Sondajul „Vârstele banilor” este util pentru că aduce aminte că un plan de viață trebuie să aibă și un plan de economisire și investiții.