Un plan bun pentru reforma administrativă. Va trece de pe hârtie în realitate?

Este surprinzător că un partid care nu a reușit niciodată să facă o reformă, în afară de o serie de privatizări, este dintr-odată decis să înceapă reforma administrativă.

Dar până la urmă contează mai puțin cine inițiază reforma, important este să se facă. Este clar că reforma administrativ-teritorială poate fi atacată sau contestată și în același timp poate fi susținută și îmbrățișată. La fel de clar este că în teritoriu, cei mai mulți primari ai comunelor mici nu își doresc vreo schimbare. De asemenea, mulți cetățeni se vor opune din inerție și probabil neîncrezători în reformă, un cuvânt pe care îl aud de 30 de ani fără să se întâmple ceva fundamental pozitiv. De aceea, elanul reformist de la centru se va lovi probabil de opoziția din teritoriu.

De altfel, acest scenariu l-am mai văzut anul acesta când guvernul Bolojan a încercat să reducă personalul din consiliile locale din țară, iar primarii din localități mici și mijlocii s-au opus vehement. Nici acum nu știm dacă planul Bolojan, care analiza numărul de posturi alocate, numărul de posturi ocupate și ajungea la numărul de funcționari care trebuie să fie disponibilizați, a fost dus până la capăt. Adică, dacă s-a redus numărul angajaților din primării.

Reforma administrativă este complicată, pentru că intră în joc multe interese și multe necunoscute. Deocamdată, trebuie să remarcăm criteriile propuse de PSD pentru reformă, criterii care sunt suficient de cuprinzătoare. Adevărul este că o reformă bine făcută trebuie să înceapă de la obiective clare și de la criterii corecte care să fie și respectate.

Deci, criteriile propuse sunt următoarele:

1. Populația și demografia, adică numărul locuitorilor și evoluția demografică a fiecărei localități. Trebuie spus că indicatorii demografici la nivel de țară sunt îngrijorători și probabil că puține localități au o evoluție favorabilă. Deci, criteriul demografic va avantaja schimbarea administrativă.
2. Sustenabilitatea economică, respectiv compararea veniturilor și cheltuielilor proprii ale primăriilor. Sunt multe localități care nu reușesc să își acopere din venituri nici măcar salariile angajaților. La acest capitol intră și gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale.
3. Capacitatea administrativă, adică investițiile atrase și realizate și fondurile europene utilizate. Din acest punct de vedere, mulți primari de comune au preferat să lucreze cu programul Anghel Saligny și nu cu fonduri europene. Motivele sunt clare, adică, banii din programul național sunt distribuiți pe criterii politice, nu pe baza calității proiectelor.
4. Conectivitatea, adică distanța dintre unitatea administrativ-teritorială și unitățile sanitare, serviciile de pompieri sau de infrastructura de transport.
5. Accesibilitatea, care înseamnă accesul la servicii publice, precum învățământ sau sănătate.
6. Calitatea serviciilor publice locale, cum sunt alimentarea cu apă, canalizarea, distribuția de gaze naturale, iluminatul public sau transportul în comun.

Pe baza acestor criterii vor trebui evaluate localitățile, astfel încât să indice comunele și orașele care, pe de o parte, pot funcționa în continuare și care, pe de altă parte, vor fi comasate. Sunt criterii generoase, dar ele pot acționa ca un bumerang. Adică, pot ajuta reforma dând argumente de necontestat, dar ele se pot întoarce și împotriva schimbării oferind motive tocmai celor care vor să blocheze reforma.

Se poate spune că reforma a început promițător, cu voință politică și cu o serie de obiective. Problema este dacă schimbarea va depăși așteptata opoziție din teritoriu. Reforma administrativă va fi o nucă greu de spart.