Despre criza datoriilor și câteva tertipuri prin care se poate evita încetarea plăților

Economia globală riscă să se confrunte cu o criză a datoriilor suverane. Scumpirea finanțării aduce și mai aproape o astfel de criză. Dar, instituțiile financiare încep să caute soluții care să reducă povara rambursării datoriilor.

Paolo Gentiloni, fost prim-ministru al Italiei și fost comisar european pentru economie, afirmă într-o analiză publicată recent pe pagina specializată „Project Syndicate”, ceea ce s-a mai spus în ultimii ani și anume că lumea se apropie tot mai mult de o criză a datoriilor.

Războiul din Iran ar fi putut fi scânteia declanșatoare, dar materialul inflamabil s-a acumulat în timp. Ne aflăm după un deceniu de acumulare de datorii, de rate mai mari ale dobânzilor și necesități crescute de refinanțare, fenomene care duc economia globală către șocuri.

Perspectivele sunt îngrijorătoare, în special pentru țările în curs de dezvoltare care au ajuns anul trecut la o datorie totală de 35.000 de miliarde de dolari, o creștere cu 10% într-un an.

Gentiloni arată că în medie o țară în curs de dezvoltare cheltuiește aproape 10% din veniturile bugetare pentru plata dobânzilor, cea mai mare pondere în ultimii 25 de ani.

În lume sunt 32 de țări cu încasări bugetare reduse care se confruntă cu dificultăți în rambursarea datoriei publice sau care au un risc ridicat în acest sens. De asemenea, restructurările de datorii cu creditori privați durează în medie 2,5 ani, de două ori mai mult decât înainte de pandemie.

Problema fundamentală nu este nivelul datoriei publice, ci costul și eventuala indisponibilitate a finanțărilor. Atunci când costurile cu dobânzile cresc mai rapid decât capacitatea unor țări de a achita datoriile apar probleme de rambursare a împrumuturilor ajunse la scadență.

Chiar și statele care au reușit să stabilizeze raportul dintre datorie și PIB se pot confrunta cu presiuni de lichiditate, dacă vor fi obligate să refinanțeze datorii la dobânzi actuale mai mari decât cele la care au s-au făcut împrumuturile inițiale.

Economiile mijlocii se confruntă cu o alegere imposibilă

Analiza publicată de Paolo Gentiloni scoate în evidență situația de pe piața financiară internațională. Respectiv, SUA absorb volume importante de fonduri din cauza creșterii gradului de îndatorare. De asemenea, marile companii de tehnologie apelează la piața de obligațiuni, iar cheltuielile de apărare necesită împrumuturi, ceea ce, toate la un loc, pun presiune asupra dobânzilor.

Dar atunci când cel mai mare datornic al lumii, SUA, se împrumută practic nelimitat, țările cu necesități de finanțare mult mai mici suportă consecințele.

Economiile mijlocii se confruntă cu o alegere imposibilă: fie să plătească mai mult pentru a refinanța datoria, fie să scadă cheltuielile bugetare, precum cele pentru sănătate, educație, infrastructură sau investiții publice. Soluția nu poate fi doar austeritatea, crede Gentiloni.

Sustenabilitatea datoriei depinde de capacitatea economiei de a produce mai mult, de a genera creștere, venituri și rezerve valutare. Disciplina fiscală este importantă, dar investițiile care creează creștere economică și contribuie la sustenabilitatea datoriei publice sunt și ele esențiale.

Sunt, însă, și câteva vești bune. Deja instituțiile financiare internaționale caută soluții. Sunt în curs de standardizare clauzele de suspendare a plății datoriei, se testează mecanisme inovatoare de tipul „datorie pentru dezvoltare”, FMI și Banca Mondială au aprobat modificări ale cadrului privind sustenabilitatea datoriei, iar o „Platformă a debitorilor” oferă țărilor îndatorate o voce mai puternică.

Piețele încep să se adapteze la noua situație. Agenția Moody’s a anunțat că nu va trata activarea unei clauze de suspendare a plății datoriei ca pe un caz de incapacitate de plată. Această modificare duce la anularea principalului motiv pentru care factorii de decizie ai statelor sau ai companiilor ezitau să utilizeze clauze de suspendare a plății datoriei. Este clar că piețele și instituțiile financiare se pliază pe o realitate existentă. Important este, însă, ca facilitățile acordate debitorilor să nu se transforme într-o utilizare abuzivă.