„Costul vieților noastre” de Liuba Rusnac: un debut în forță

„Costul vieților noastre” de Liuba Rusnac (Editura Cartier) este un roman de debut. Un debut puternic într-un gen care nu prea e abordat la noi: distopia. Totodată, cartea are o dimensiune realistă pe care o vom recunoaște cu ușurință. O femeie care rămîne fără loc de muncă trebuie să meargă zilnic într-o clădire labirintică unde se află „instituția”. Acolo stă opt ore și ascultă discursuri despre reguli, despre importanța respectării lor și completează tot felul de formulare. Pînă cînd „instituția” îi va găsi un nou loc de muncă. Dacă nu merge acolo zilnic și nu respectă cu strictețe programul de opt ore, fără să întîrzie nici măcar un minut, fără să intre în conflict cu angajații, fără să plece înainte de terminarea celor opt ore, riscă să nu mai primească ajutorul de șomaj. Fiindcă are o afecțiune - reflux gastric -, doctorul îi recomandă să țină un jurnal. Și asta citim noi, jurnalul acestei femei. Astfel aflăm cum e lumea în care trăiește. „Omul și salariul sînt costuri în formula­-rugăciune Venit – Cost = Profit.” Iar Profitul este Marele Mister. „Pentru a salva Profitul, salariul meu este ținut sub control. Metrii mei pătrați sînt ținuți sub control. Viața mea nu stă în calea Marelui Mister.” E o societate în care Lumea cea Nouă sînt corpurile oamenilor, ele sînt colonizate de noii exploratori, aflați în goana după profitul extrem. Corpul uman e monitorizat permanent, la muncă dar și în afara orelor de lucru, în stare de veghe dar și cînd doarme. Fiindcă oamenii au, prin contract, obligația de a dormi bine, ca să fie odihniți și să dea randament maxim cînd vin la muncă.
Liuba Rusnac s-a născut în Republica Moldova, a studiat economia și a trăit cîțiva ani la București, iar în prezent locuiește la Viena, unde studiază la Institutul de Romanistică. 
Am vorbit cu ea despre „Costul vieților noastre”, despre lumea distopic-realistă pe care o descrie, despre perspectiva ei de economistă asupra capitalismului pus sub lupă în roman.

„Costul vieților noastre” este și o carte despre muncă și despre corpul confiscat de angajatori, despre taxarea muncii și mai puțin, spre deloc, a profitului, despre nedreptate.În ce măsură ți-ai propus să chestionezi aceste realități și să faci o critică a capitalismului?
Liuba Rusnac: „Eu sînt de formare economistă, am lucrat foarte mult în domeniul economic. Este o critică, într-adevăr, a faptului că realitățile acestea se acceptă și sînt, cumva, invizibile. Sînt lucruri despre care oamenii nu doar că nu vor să vorbească, dar nici nu știu să vorbească. Economia e un fel de limbă străină pentru majoritatea dintre noi și, ceea ce e absurd, dar asta m-a inspirat pe mine, este o limbă străină și pentru cei cu studii și cu experiență în domeniu. Cei educați în domeniul economic nu sînt educați să înțeleagă mecanismele economice care ne impactează, ci sînt învățați să lucreze pentru cineva, cu anumite sarcini, cu un anumit scop. Aici e critica mea. În majoritatea țărilor, domeniul educației are ca scop crearea de angajați. Sigur, în universități, în anumite domenii academice este dezvoltată gîndirea critică, dar, în majoritatea cazurilor, tinerii sînt pregătiți să se angajeze și atît. Pe de o parte. Pe de altă parte, critic loialitatea personajului. Asta m-a motivat pe mine. Da, e foarte greu, trebuie să lucrăm, trebuie să ne cîștigăm pîinea, trebuie să plătim chirii, trebuie să contribuim, să sprijinim, și așa mai departe, dar nu ne împiedică nimic să gîndim! E absurd că nu protestăm măcar prin gîndire, măcar în privat împotriva sistemului, ci îl acceptăm și îl și apărăm. Asta-i mai degrabă critica mea. (...) Există două lumi. O lume a capitalului, extraordinar de organizată în producerea de profit, la zi și la curent cu interesul propriu, cu costurile și cu reglementările, deci un fel de armată de capital. Și apoi sîntem noi, restul, care ne vedem de viață, uităm de aceste reguli, aplicăm completamente alte reguli, sîntem loiali, vrem siguranță, vrem să dormim liniștiți noaptea, renunțăm la propriul interes, decît să ne batem capul pentru mai mulți bani, mai bine o lăsăm așa. (...) Cum ar funcționa acest sistem dacă am juca toți după aceste reguli? Asta încă n-am văzut. Cum ar arăta lumea dacă toți ne-am comporta așa cum se comportă capitalul? Fără loialitate, fără umanitate, foarte schimbători, foarte interesați de propriul avantaj imediat, ne-am gîndi din trei în trei luni ce am obținut, îmi mai convine, nu-mi mai convine, mă schimb, nu mă interesează contractele... Toate lucrurile astea nu se întîmplă.”

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural