Etica instituțională: între reguli și responsabilitate

Vorbim în această ediţie despre etică în instituții publice, în mediul universitar dar și în instituții artistice, pornind de la situația creată de angajarea la Teatrul Național din București (TNB), cu un contract pe durată determinată, a regizorului Felix Alexa, pentru montarea spectacolului „Tartuffe”. O investigație publicată de RISE Project în 2022, și continuată în ultimele săptămîni de Cultura la dubă aduce o serie mărturii ale unor foste studente la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București și actrițe care îl acuză pe profesorul Felix Alexa de hărțuire, agresiune sexuală, amenințări, șantaj. Acesta a negat acuzațiile. Vestea angajării regizorului Felix Alexa la TNB a provocat revoltă în mediul teatral și reacții puternice. Între timp, TNB a transmis că a suspendat repetițiile la spectacolul „Tartuffe”. Invitații noștri sînt Veronica Lazăr şi Emilian Mihailov, cadre didactice la Facultatea de Filosofie a Universității din București. 

Cum se abordează astfel de cazuri într-o universitate?
Emilian Mihailov: „Se abordează într-o manieră instituțională. E un cuvînt complicat, pentru că, pe de-o parte, este invocat pentru a mușamaliza niște lucruri, pe de altă parte, cînd spui că vrem să avem o abordare instituțională, înseamnă că vrei să te asiguri că se produce dreptate, că drepturile indivizilor sînt respectate, că deciziile luate nu sînt arbitrare, nu sînt pentru că am eu niște antipatii și nu sînt pentru că am niște simpatii. Procedurile nu sînt făcute doar ca să ne ascundem după ele, ele sînt făcute ca să asigure o imparțialitate, o anumită obiectivitate. Și în felul ăsta va trebui să abordăm și cazul de acum. Este foarte important să accentuăm nuanțele, să nu amestecăm lucrurile, să nu punem toate aspectele cazului în aceeași oală. (...) Și, în ultimă instanță, să încercăm să vedem că etica într-o organizație nu este doar despre a fi punitiv într-un mod maximal. Înseamnă și să vezi cum gîndim în viitor, cum putem fi prospectivi, cum putem fi anticipativi. (...) Din experiența mea am observat că organizațiile și instituțiile publice și private suferă cel mai mult atunci cînd intră în mentalitatea că trebuie să băgăm problemele sub preș pentru că o să rîdă lumea de noi. Trebuie să acceptăm că oamenii nu sînt ființe perfecte. Oamenii fac tot felul de greșeli și trebuie să fim mai relaxați în a le spune: dragilor, puteți să ridicați aceste probleme, noi sîntem deschiși. Nu sîntem doar într-o mentalitate de tipul hai să ascundem ca să avem o reputație frumoasă în afară. Există studii care arată că acest ethos democratic, de sus în jos, în care indivizii sînt încurajați să discute și să ridice probleme contribuie foarte mult la o cultură organizațională sănătoasă. Abilitatea de a pune probleme, de a discuta și de a încuraja nu este ceva cu care ne naștem și asta trebuie să înțeleagă TNB-ul. E ceva ce orice instituție trebuie să exerseze, inclusiv Universitatea din București, inclusiv UNATC-ul.”

Abuzurile sexuale sînt adesea greu de dovedit, pentru că se petrec, de multe ori, în spațiu intim. Ce facem în acest context cu acuzațiile victimelor din mediul universitar? Nu le luăm în seamă fiindcă nu pot fi dovedite și am încheiat discuția?
Veronica Lazăr: „În cazurile care au devenit cele mai publice, au existat foarte multe mărturii. Deci masa cred că începe să conteze. Nu înseamnă că toate sînt identice și că toate pot fi judecate după aceeași măsură, de altfel unele țin mai mult de domeniul penalului, altele de alte domenii. Dar cred că în anumite situații există un număr de mărturii dincolo de care îndoiala că e o persoană care nu are un comportament adecvat – ca să mă exprim foarte eufemistic –, devine de rea-credință. Pe urmă, ce facem cu situațiile în care există foarte puține mărturii? Pentru asta cred că ar trebui să avem un tip de reflecţie colectivă, din care să facă parte și persoane care nu sînt direct implicate sau implicabile în situațiile astea. Pentru că noi, într-o instituție, sîntem și un corp profesional și acționăm și în corp, în interesul nostru, adică și o să avem grijă să nu fim foarte afectați de lucruri care pot să se întoarcă și împotriva noastră, lucruri de care cred că trebuie ținut cont. Şi asta înseamnă că trebuie să avem oameni care să reflecteze la situațiile astea care nu sînt foarte aproape de cazuri și să găsim și niște proceduri. Socialmente cred că lucrurile se fac acum și ar fi bine să participăm mulți la discuțiile astea, care să ia foarte în serios acuzațiile și în același timp să nu ne transforme automat în subiecte de vendetă, pentru că asta e ceea ce înfricoșează foarte multe persoane – dacă voi fi acuzat pe nedrept într-o bună zi.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural