Scriitorul Aleksandar Hemon: „Există o continuitate a influenței istoriei asupra vieților noastre”

Aleksandar Hemon s-a născut în 1964 la Sarajevo. A studiat la universitatea din oraşul natal şi a început să publice literatură. În ianuarie 1992, a plecat la Chicago, cu intenția de a rămîne acolo doar cîteva luni. Numai că, în scurt timp, a izbucnit războiul în țara sa și nu s-a mai putut întoarce acasă. După cîțiva ani a început să scrie în engleză și a devenit unul dintre cei mai importanți autori din America. Textele sale au apărut în publicaţii precum „The New Yorker”, „Granta”, „The New York Times”, „The Paris Review”. Pentru literatura sa a primit premii şi burse importante, între care bursa MacArthur, numită colocvial „bursa geniilor”. În prezent este profesor la Princeton. Cea mai recentă carte a lui, romanul „Lumea și tot ce cuprinde ea”, a apărut în limba română în traducerea Ancăi Dumitrescu la Black Button Books. L-am întîlnit pe Aleksandar Hemon la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT). Am vorbit cu el despre temele centrale ale literaturii sale – imigraţia, identitatea, alteritatea, dezrădăcinarea –, despre impactul stabilirii în America asupra literaturii sale, precum şi despre situaţia în continuare tensionată din Balcanii de Vest. Interviul nostru a fost tradus de Sorana Lupu. 

„Imigrarea este o criză ontologică... Cel care se mută se luptă pentru o stabilitate narativă – iată povestea mea” spuneți în „Cartea vieților mele”. Ce face literatura în fața acestor întrebări? Poate ea ilustra și gestiona instabilitatea narativă?
Aleksandar Hemon: „Dezrădăcinarea, mutarea în alt loc, creează o situație în care povestea ta de viață are prea puțini martori. Și atunci poți să inventezi sau să spui adevărul, dar celorlalți le va veni greu să-l creadă, mai ales cînd îl spui în altă limbă decît limba ta maternă. Aceasta este situația mea. Și vorbesc de vremurile dinainte de internet, acum poți să cauți și să găsești tot. Într-un fel, viața mea a devenit ireală pentru mine. Oamenii nu mă credeau neapărat cînd le vorbeam în engleză, pentru că nu aveau termeni de referință. Și acest lucru este, într-un fel, eliberator, pentru că pot să spun povești. Dar, pe de altă parte, înseamnă și o mare însingurare, pentru că trebuie să explic din nou și din nou. Atunci cînd sînt întrebat de unde ești, trebuie să explic de unde sînt, poate vorbesc cu oameni care nu știu unde este Bosnia și spun din nou și din nou această poveste, care nu mai este interesantă pentru mine.”

În 2023 ați publicat romanul „Lumea și tot ce cuprinde ea”. Un roman istoric, care are ca punct de pornire orașul Sarajevo din 1914, din momentul asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Habsburgic, asasinat care declanșează Primul Război Mondial. Personajele cărții, evreul sefard Rafael Pinto și musulmanul bosniac Osman sînt eroii unor întîmplări care îi poartă din Sarajevo pînă la Shanghai. De ce v-a interesat să scrieți un roman istoric?
Aleksandar Hemon: „Trăim în istorie și e imposibil să trăim în afara istoriei. Putem să ne prefacem că istoria nu are nici o influență asupra vieții noastre și nu ne afectează. Pînă cînd ne afectează. (...) Bineînțeles, am citit cărți despre războaie, despre revoluții, mai ales din secolul XVIII, dar am vrut ca aceste două personaje ale mele să se miște, să se deplaseze prin secolul XX scurt. Noi împărțim arbitrar istoria în fragmente de 100 de ani, în secole, dar sînt istorici care spun că, de fapt, există un secol XX scurt, care începe cu asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand în 1914 și se termină undeva pe 11 septembrie 2001. Am vrut ca personajele mele să treacă prin acest secol XX scurt, dar deplasîndu-se spre Est, nu spre Vest. Pentru că în Vest, secolul XX este foarte clar, e foarte clar cine sînt eroii, cine sînt cei răi. Ei merg spre Est, prin locuri în care nimic nu pare a fi un stat funcțional. Trec prin războaie și prin crize ontologice. Și singurul lucru care îi legă este dragostea dintre ei. Totul este istorie și ne influențează viața. Al Doilea Război Mondial s-a terminat cu mult înainte de a mă naște eu, dar continuă să-mi influențează viața și să influențează viața noastră. Există o continuitate a influenței istoriei asupra vieților noastre. Istoria nu este doar o curgere a timpului, ci este o înșiruire de evenimente conectate între ele. Desigur, există fantasme ale liberalismului, că poți să reglezi, să ajustezi istoria ca să îți convină ție, dar noi nu așa trăim în Balcani. Să-ți imaginezi că poți să trăiești în afara istoriei și neinfluențat de ea, e ca și cum ți-ai imagina că ai o superputere, că poți să zbori, de exemplu.”

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiunea de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural