Jaful de la Muzeul Brukenthal - Opt tablouri furate

Got something to say to this podcast? Send a voicemail, and you might hear yourself on the next episode!

În dimineața zilei de marți, 28 mai 1968, angajații Muzeului Brukenthal din Sibiu au constatat dispariția a opt lucrări de artă europeană din Palatul Brukenthal. Furtul se produsese într-un interval care începuse după închiderea muzeului, duminică, 26 mai. Luni, muzeul fusese închis, iar dispariția a fost observată abia la redeschidere.

Ancheta, condusă de colonelul Dumitru Ceacanica, a încercat să stabilească cine a putut pătrunde în muzeu, cum au fost scoase tablourile și dacă autorii au beneficiat de ajutor din interior. Angajații instituției au fost interogați, iar documentele cercetate ulterior au scos la iveală și problemele privind organizarea pazei și supravegherea muzeului în România comunistă. Autorii furtului nu au fost identificați.

Patru dintre cele opt tablouri au fost recuperate în 1998, cu ajutorul INTERPOL. Printre acestea se numără „Ecce Homo”, de Tițian, și „Autoportretul” lui Albrecht Bouts. Celelalte patru lucrări sunt încă dispărute: „Moartea Cleopatrei”, atribuită lui Anthony van Dyck, și trei portrete de bărbați, realizate de Christoph Amberger, Jörg Breu și un pictor german anonim, posibil Hans Holbein cel Tânăr.

În acest episod din Dincolo de Întâmplări, reconstruim furtul de la Muzeul Brukenthal, urmărim ancheta și revenim asupra celor patru tablouri recuperate și a celor patru care nu s-au mai întors la Sibiu.

Ce au descoperit anchetatorii? Ce s-a întâmplat cu operele recuperate după trei decenii? Și de ce identitatea celor care au organizat unul dintre cele mai importante furturi de artă din istoria României nu a fost stabilită?

Cazul rămâne un episod important din istoria patrimoniului cultural românesc, dar și o demonstrație a dificultății de a reconstrui adevărul atunci când documentele, mărturiile și indiciile nu oferă toate răspunsurile.