România – Bosnia Herțegovina, fără spectatori și fără loc de scuze

România joacă diseară al doilea meci din Liga Națiunilor, împotriva Bosniei, un adversar binecunoscut. Partida de pe Arena Națională se va disputa însă fără spectatori. Din ce cauză s-a ajuns în această situație, cât de mult va afecta lipsa suporterilor echipa națională și de ce tricolorii au un complex în fața Bosniei, ne explică Tudor Furdui.

România revine pe Arena Națională în această seară pentru confruntarea cu Bosnia și Herțegovina din Liga Națiunilor, într-un context neobișnuit: stadionul va fi gol. Partida se va disputa fără spectatori ca urmare a sancțiunii UEFA aplicate după incidentele de la România – Kosovo din noiembrie 2024, când tricolorii erau antrenați de regretatul Mircea Lucescu.

Atunci, cu meciul aproape încheiat, spiritele s-au încins după un duel între Amir Rrahmani și Denis Alibec. Căpitanul kosovar l-a bruscat pe atacantul român, Alibec a ripostat, iar conflictul dintre cei doi a provocat o busculadă pe teren. Ambii au fost avertizați.

De ce se joacă fără suporteri?

De aici înainte, însă, lucrurile au degenerat dincolo de duelul dintre cei doi. Jucătorii kosovari au părăsit terenul în prelungiri, invocând scandările venite din tribune. Printre acestea s-a auzit „Serbia, Serbia”, în timp ce partea kosovară a acuzat și scandări precum „Kosovo e Serbia”, acuzație contestată ulterior de FRF. UEFA a decis în cele din urmă victoria României cu 3-0 la masa verde. În același timp, FRF a fost sancționată pentru comportamentul suporterilor și obligată să organizeze următorul meci de acasă fără spectatori, sancțiune menținută ulterior de Tribunalul de Arbitraj Sportiv.

Pentru tricolori, consecința concretă este că atmosfera de pe cea mai mare arenă a țării va fi aproape ireală pentru un meci al naționalei: suporterii care, în mod normal, ar trebui să împingă echipa de la spate vor lipsi cu desăvârșire.

Ceea ce s-a întâmplat în 2024 merită amintit, căci și din greșeli se poate învăța. Fotbalul poate fi pasional, iar rivalitățile pot fi intense, însă suporterii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a recurge la scandări rasiste sau xenofobe. Prețul unor astfel de gesturi nu este plătit doar prin amenzi sau sancțiuni administrative. În cazul de față, România va juca un meci important fără ceea ce, de multe ori, reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje ale unei echipe naționale: propriul public.

Bosnia a trecut de grupe la ultimul Campionat Mondial

Bosnia este genul de adversar care, de ani buni, pare să activeze un adevărat complex în fotbalul românesc. Nu este vorba despre o superioritate permanentă — România a câștigat cu 4-1 în 2022 — însă ultimele confruntări au alimentat senzația că bosniacii știu să joace împotriva noastră.

Bosnia a câștigat cu 1-0 în martie 2025, în preliminariile Mondialului, iar în noiembrie același an s-a impus cu 3-1. Bilanțul ultimelor opt întâlniri directe este perfect echilibrat, cu câte patru victorii pentru fiecare echipă, însă rezultatele recente lasă impresia unui adversar pe care România nu l-a putut controla cu suficientă autoritate.

Bosnia vine, în același timp, cu o experiență pe care România nu o poate ignora: participarea la ultimul Campionat Mondial, cel din 2026. Nu a fost o simplă apariție decorativă. Bosniacii au terminat pe locul trei în grupa lor, după un 1-1 cu Canada, un 1-4 cu Elveția și o victorie cu 3-1 împotriva Qatarului, înainte de a fi eliminați în șaisprezecimi de Statele Unite, cu 0-2. Așadar, au plecat de la turneul final cu o victorie, un egal și experiența unor meciuri la cel mai înalt nivel.

Nicio schimbare majoră în jocul tricolorilor

Pentru România, provocarea este cu atât mai mare cu cât schimbarea de selecționer nu a produs, cel puțin până acum, o revoluție în joc. Hagi a început noul mandat cu un 1-1 în Georgia și un 2-1 împotriva Țării Galilor, iar primul meci oficial s-a terminat vineri cu înfrângerea cu 1-2 de la Stockholm.

Rezultatele pot fi interpretate diferit, însă, din punct de vedere al identității de joc, tricolorii nu au arătat încă o ruptură clară față de ceea ce produceau înainte de venirea lui Hagi.

Înfrângerea de la Stockholm a arătat poate mai clar decât scorul ce îi lipsește încă României. Nu neapărat curajul de a ataca, pentru că tricolorii au avut momente bune în prima repriză, ci capacitatea de a controla meciul. Suedia a avut 60% posesie și aproape 200 de pase reușite în plus, iar România a fost obligată să alerge după minge în prea multe momente.

Hagi însuși a recunoscut că echipa trebuie să aibă mai multă posesie, mai mult curaj și să nu joace exclusiv vertical. Iar cifrele din dreptul șuturilor sunt la fel de grăitoare: 10 încercări pentru România, dar unul singur pe poartă. Cu alte cuvinte, tricolorii au avut momente în care au putut lovi, însă nu au reușit să transforme acele momente într-un control real al partidei.

Meciul cu Bosnia devine astfel un prim test important pentru noul selecționer. Fără zgomotul tribunelor, fără atmosfera care poate împinge echipa înainte și împotriva unui adversar care ne-a creat probleme în ultimii ani, România trebuie să demonstreze că era Hagi poate însemna mai mult decât o schimbare de nume pe bancă.

Iar pentru a face asta, tricolorii vor trebui să rupă nu doar un rezultat negativ recent, ci și senzația că Bosnia este una dintre acele echipe în fața căreia România joacă, prea des, cu frâna trasă.