Când bugetul pe termen scurt se întoarce împotriva instituțiilor de stat

Este șocant să afli că unele spitale din București, respectiv unitățile de primiri urgențe, au rămas sau vor rămâne în următoarele zile fără câteva materiale sanitare de bază. Conform unor manageri, o serie de spitale au rămas fără substanță de contrast sau vor rămâne fără mănuși sterile.

Auzind aceste informații te poți gândi câți dintre cetățenii care ar fi trebuit să meargă în aceste zile la un spital de stat au mai făcut-o? Desigur, sentimentul urgenței este extrem atunci când afli că sunt spitale care ar putea rămâne fără o serie de materiale sanitare esențiale. Dar, să privim lucrurile și în termeni economici. De ce rămân spitalele fără bani? Motivul obiectiv este foarte simplu și anume au întocmit greșit bugetul. Și nu sunt singurele exemple, ba, dimpotrivă, este chiar o regulă în rândul instituțiilor de stat.

Apar mai timid sau mai răspicat voci din instituțiile de stat care reclamă că mai au bani doar pentru o lună sau două și că în curând nu vor mai fi nici bani de salarii.

Să fie clar. De ani de zile bugetul de stat și apoi pe verticală bugetele majorității instituțiilor publice, fie că este vorba despre administrația centrală sau cea locală, au fost întocmite până în luna septembrie. De cel puțin 15 ani, ultimele două-trei luni ale anului nu au fost bugetate. De ce? Pe de o parte, pentru a da senzația că s-a construit un buget echilibrat cu indicatori raționali și cu un deficit bugetar rezonabil. Pe de altă parte, „golurile” din buget se umpleau rapid, prin rectificări bugetare. Procedura era simplă și anume se lua de la cei care nu au cheltuit, de obicei de la capitolul investiții, și se dădea la cei care aveau nevoie, de obicei, pentru salarii.

Este greu de spus cine a fost de vină pentru această practică. Guvernul, Ministerul Finanțelor, conducătorii instituțiilor publice? Probabil că fiecare în parte, pentru că guvernul avea interes să defileze cu un deficit cât mai mic, Ministerul Finanțelor dădea asigurări că totul se va regla, iar conducătorii autorităților statului cu destulă experiență știau că așa se va întâmpla.

De altfel, nu de puține ori rectificările bugetare nu erau doar pozitive, adică luau în calcul o creștere a veniturilor bugetare și implicit a cheltuielilor, ci măreau chiar deficitul bugetar, vechea problemă a guvernelor.

Anul acesta a fost altfel, pentru că de câteva luni România este administrată de un guvern interimar care nu are posibilitatea să emită ordonanțe de urgență. Deci, anul acesta, rectificarea bugetară nu s-a mai putut face, chiar dacă bugetul a urmat aceleași principii, adică nu a inclus cheltuielile din ultimele două-trei luni ale anului.

Tot anul acesta, suntem în fața unei alte situații anormale. Și anume câteva companii de stat nu au aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nici până în luna septembrie. Cele mai multe sunt în subordinea Ministerului Transporturilor, precum Metrorex, Tarom, CFR Călători, CFR Infrastructură sau CNAIR. La jumătatea acestui an, ministrul Radu Miruță a explicat că nu le poate aproba, pentru că toate aceste companii aveau bugete nerealiste. Este foarte posibil ca ministrul să aibă dreptate, dar trebuia găsită o soluție, pentru că, este de neconceput ca o companie, fie ea și de stat, să funcționeze nouă luni fără buget.

În acest context, Consiliul Fiscal a propus o variantă de rezolvare a rectificării bugetare. Soluția avansată de instituția fiscală pentru o rectificare bugetară este simplă și anume să fie folosit modelul proiectelor de legi PNRR care au fost introduse în forul legislativ de către membrii Guvernului care au și calitatea de parlamentari și care au fost dezbătute în procedură de urgență.

Desigur, este o variantă care poate fi luată în calcul, pentru că fără îndoială, este nevoie să existe o rectificare bugetară. Dar, o rectificare care să nu arunce în aer deficitul bugetar.