De la magistrați pentru magistrați: miliarde după miliarde

Curtea Constituțională a României a validat deciziile instanței referitoare la obligația statului de a plăti salarii și sporuri retroactive pentru magistrați. În total, se înțelege că România va trebui să achite de la buget aproximativ un miliard de euro, echivalentul în lei. Această plată imperativă, care are un termen fix de 10 zile și eventuale penalizări în care termenul nu se respectă, vine într-un moment în care bugetul de stat se află într-o situație complicată, iar guvernul nu poate emite ordonanțe care să rectifice execuția bugetară.

Nu are sens să vorbim despre saga juridică, în schimb este o întrebare legitimă: de unde vin aceste decizii judecătorești în favoarea magistraților care cumulate au ajuns la un miliard de euro?

Pentru a răspunde trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă, respectiv în anul 2006. Atunci, guvernul Tăriceanu a stabilit un sistem de salarizare în justiție bazat pe un coeficient multiplicator aplicat la o valoare de referință numită VRS de 268 de lei.

În urmă cu două decenii, nu exista o lege de salarizare unitară, ci a apărut o ordonanță care a încercat să aplice un mecanism de salarizare logic pentru sistemul de justiție.

Problema a fost că, din motive neclare astăzi, valoarea de referință nu a fost aplicată unitar, adică magistrați cu aceeași funcție, grad și vechime au primit venituri salariale diferite.

De aici a plecat totul. Magistrații care au încasat mai puțini bani au dat statul în judecată și de-a lungul timpului au câștigat. Conform principiului aplicat și astăzi magistrații au primit prin hotărâre judecătorească veniturile salariale cu cinci ani în urmă și se înțelege că în multe cazuri la salariu s-au adăugat și sporurile.

În total, surse publice arată că magistrații au câștigat în instanță la câțiva ani de la ordonanța din anul 2006 aproximativ un miliard de euro, bani care au fost și plătiți eșalonat, pe parcursul mai multor ani.

Cifre surprinzătoare

În anul 2017, a început al doilea val al contestărilor în instanță. Atunci, exista deja celebra lege de salarizare unitară, care a majorat valoarea de referință a salariului magistraților cu 25% până la 484 de lei. Din nou, din cauze neclare, legislația se aplică diferențiat, adică în unele județe veniturile salariale au fost calculate de la valoarea de 484 lei, în alte județe s-a aplicat VRS la un nivel de 605 lei.

A fost cel mai bun motiv pe baza căruia s-a declanșat a doua campanie de recuperare a veniturilor salariale în instanță. Astfel, în anul 2023, după cinci ani de procese, magistrații au obținut sentința judecătorească favorabilă aplicării valorii de 605 lei pentru toți magistrații pe ultimii cinci ani.

În principiu, sumele datorate de buget în perioada 2018-2022 au fost de aproximativ 16 miliarde de lei, inclusiv penalități. Evident, calculele sunt aproximative, pentru că plata eșalonată a banilor obținuți prin hotărâri judecătorești, parțial, se poate suprapune.

Sunt oarecum surprinzătoare cifrele, respectiv nivelul atât de ridicat al sumelor câștigate pe baza hotărârilor judecătorești. Breasla magistraților este puțin numeroasă față de alte categorii de angajați bugetari, dar explicația constă în faptul că plățile trebuie făcute cu patru-cinci ani în urmă, iar veniturile salariale sunt mari, mult peste media pe țară.

Există și un raport al Curții de Conturi referitor la anul 2023 care constată haosul din salarizarea magistraților. Valoarea de referință sectorială s-a aplicat diferit și mai mult au fost plătite sporuri care au aruncat și mai mult în aer logica sistemului de salarizare.

Nu este clar dacă noul miliard de euro intră deja în calculele vechi sau sunt bani noi. Nici nu contează în cele din urmă. Mai important este că indiferent de argumentația juridică publicul larg vede un lucru simplu și anume că magistrații își dau singuri sentințe prin care statul trebuie să le plătească salarii mai mari și din urmă cu patru-cinci ani. Cine nu și-ar dori un astfel de tratament?